Romanian English French German Hungarian Italian

Vietuitoare din Pestera de la Vadu Crisului

Myotis myotis- Liliacul comun, unul din cei mai mari liliceci europeni. Numele provine din latinul myotis-urechi de șoarece.

  "Este o specie iubitoare de căldură care preferă podurile caselor, cu temperaturi de până la 40 grade C.Se mai adăposteşte în peşterile cu izvoare termale şi în cele din zonele calcaroase. Formează colonii mixte cu alte specii ale Myotis şRhinolophus . Pentru hibernare caută adăposturi cu temperaturi relativ constante, cum ar fi peşteri, galerii de mină, tunele subterane etc. Preferă habitatele cu păduri şi plantaţii de foioase sau cu păşuni cu tufişuri rare. Hrana constă în principal din coleoptere şi diptere, apoi lepidoptere şi ortoptere, mai puţin din chilopode, opilionide, araneide. Este una dintre cele mai mari specii de lilieci din Europa. Are urechi lungi, ce depăşesc nivelul nărilor atunci când sunt îndoite anterior. Pe marginea lor externă există 7-8 pliuri transversale, iar marginea internă este convexă. Blana este deasă, de culoare cenuşiu-cafenie, cu nuanţe de roşcat pal pe spate şi roşcat-gălbui pe abdomen. Botul, urechile şi patagiul sunt de culoare cenuşiu-cafenie. Lungimea corpului este de 6-8 cm, iar greutatea de 28-40 g. Caută habitate de hrănire amplasate la maxim 10 km depărtare de adăposturi. Are zborul lent, la 0,5-1 m deasupra solului. Migraţiile sale sunt sezoniere, pe distanţe de maxim 200 km. Reproducerea are loc toamna, iar fecundarea primăvara. Gestaţia durează 50-70 de zile, după care femela naşte un singur pui în luna iunie. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de un an, iar durata de viaţă este de 22 de ani."

Sursa: http://dev.adworks.ro/natura

 

 

Sursa imaginii:
"Myotis" by Urheber: Manuel Werner, Germany, Wikipedia-Kontakt: http://de.wikipedia.org/wiki/Benutzer:Werner,_Deutschland - first upload in de wikipedia on 21:33, 18. Mär 2005 by Nup. Licensed under CC BY-SA 3.0 via Wikimedia Commons - http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Myotis.jpg#mediaviewer/File:Myotis.jpg

Myotis emarginatus

Denumire populară: Liliac caramiziu/liliacul cu urechi răscroite/liliacul cu spini (English name: Geoffroy's Bat) 
Liliac de mărime medie cu pavilionul urechii prevăzut cu creste distincte pe marginea externă și 6-7 pliuri transversale. Blana fină, lânoasă, ondulată şi înâlcită are culoarea generală ruginie pe spate şi gălbuie-cenuşie ventral. Perii de pe spate au trei culori: cenuşiu la bază, galben-pai la mijloc şi ruginie-brună spre roşu la vârf. Lungimea este de 41-53 mm, anvergura aripilor de 220-240 mm iar greutatea de 7-15 g. 

Habitatul de vară și iarnă sunt peşterile și avenele. Se hrăneşte cu paianjeni, muşte și mai rar cu fluturi nocturni deasupra tufărişurilor, lăstărişurilor, în păşuni şi fâneţe, uneori deasupra apei în zonele montane puţin înalte și zona carstică. Poate captura prada de pe crengi sau de pe jos. Femelele se pot împerechea din primul an de viaţă, dar nu este dovedită naşterea puilor. Împerecherea are loc toamna şi spre deosebire de alte specii de chiroptere europene, nu au loc împerecheri în perioada de iarnă. 

 

 

Sursa imaginii: 

By Rémi Bigonneau (Own work) [GFDL (http://www.gnu.org/copyleft/fdl.html) or CC BY 3.0 (http://creativecommons.org/licenses/by/3.0)], via Wikimedia Commons

 

Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) este un  liliac european.

 Distributie sa acoperă Europa, Africa, Asia de Sud și Australia.Este liliacul cel mai mare din specia sa și este astfel distins cu ușurință de alte specii. Specia este sedentară, de obicei călătoresc până la 30 km între adăposturi de iarnă și de vară, cu cea mai lungă mișcarea înregistrată fiind 180 km. Ajung la durata de viață de peste 30 ani.

 

 Rhinolophus hipposideros sau Liliacul mic cu potcoavă este o specie de liliac din genul Rhinolophus ceva mai mici decât ruda lor apropiată Rhinolophus ferrumenquinum cântărind doar 5-9 grame. Liliecii din această specie au o anvergură a aripilor de 192-254 milimetri şi o lungime a corpului de 35-45 milimetrii.

Ca toţi ceilalţi lilieci din familia Rhinolophidae, Rhinolophus hipposideros prezintă o structură nazală specifică ce ajută la ecolocaţie, speciile purtaând numele după forma de potcoavă a nasului. Aceştia au urechi ascuţite fără tragus. Pe spate au blana de culoare cefenie închisă, iar pe abdomen o culoare cenuşie. Puii de Rhinolophus hipposideros se disting faţă de adulţi având blana pe întreg corpul de culoare cenuşie.

Întâlnim această specie începând cu vestul Europei până în Asia centrală şi din Europa centrală până în partea nordică a Africii atât în zonele montane cât şi la şes. Se adăposteşte în peşteri dar şi în habitatele umane prin poduri, pivniţe, şi alte structuri ridicate de mâna omului. Liliecii din specia Rhinolophus hipposideros hibernează începând cu luna octombrie până la sfârşitul lui aprilie sau începutul lui mai, cel mai des în peşteri, tuneluri şi pivniţe. În timpul hibernării preferă sa stea în grupuri apropiaţi unul de celălalt.

Hrana principală e constituită din insecte mici precum ţânţarii având un important rol în reglarea populaţiilor de insecte.

 Alte specii de lilieci protejate :

Myotis dasycnem

Myotis blythii

Rhinolophus euryale

Rhinolophus hipposideros

Barbastella barbastellus

Pe lângă lilieci, în peșteră mai întâlnim și numeroase forme troglobionte, dintre care amintim: nematodul Anatonchus filicaudatus, arhianelidul Troglochaetus beranecki, gasteropodul Paladilhiopsis transsylvanica, ostracodul Cordocythere phreaticola, ciclopidul Speocyclops troglodytes, izopodul Microcerberus plesai, remarcabile forme de amfipode apartinind genului Niphargus, coleopterele care traiesc si in Pestera Batrinului etc.

 

Cabana noastra

Va recomandam

image_3.jpg